Infecţia de Tract Urinar (ITU) – Ce trebuie sa stim? Ce trebuie sa facem?

Infectia de Tract Urinar (ITU) 

Definiţie

Infecţia de tract urinar se defineşte prin prezenţa microorganismelor la nivelul tractului urinar asociată cu manifestări clinice.

Clasificare

În funcţie de simptomatologie şi de localizarea infecţiei distingem:

  • pielonefrită,
  • cistită,
  • ITU cu localizare nedeterminată
  • bacteriurie asimptomatică (prezenţa bacteriilor în urină în titru semnificativ fără manifestări de infecţie urinară).

La sugar si copilul mic ITU febrilă are foarte frecvent localizare înaltă, motiv pentru care, la aceasta vârstă infecţia trebuie considerată pielonefrită.

În funcţie de evoluţie deosebim:

  • ITU acută
  • ITU recurentă (urocultura negativa între episoade)
  • ITU persistentă (persistă urocultura pozitivă).

Prevalenţa ITU este dependentă de vârstă şi sex, dar indiferent de vârstă ITU este mai frecvent întâlnită la sexul feminin. La sugar ITU are o prevalenţă aproape dubla la fete comparative cu baietii (6,5% vs. 3,3%).Prevalente creste si mai mult la categoria de vârstă 1-2 ani: 8,1% la fete şi 1,9% la băieţi. La băieţii cu circumcizie, ITU este de 5-10 ori mai rară comparativ cu cei fără circumcizie. Sugarul şi copilul mic cu ITU prezintă un un risc mai mare pentru leziuni şi cicatrici renale, iar refluxul vezico-ureteral este mai frecvent întâlnit şi mai sever.

Diagnosticul clinic

Manifestările clinice ale ITU la sugar şi copilul mic sunt nespecifice: febră, agitaţie, inapetenţă, vărsături, stagnare în greutate, diaree .La sugar şi copilul mic cu febră fără o cauză aparentă clinic, se va suspecta ITU. Probabilitatea este mai mare dacă febra survine la sugar <8 săptămâni sau dacă se asociază cu stare toxică şi deshidratare.

Diagnosticul paraclinic

Urocultura este investigaţia care confirmă suspiciunea de ITU formulată pe criterii clinice sau în prezenţa unor modificări ale examenului de urină. Ea reprezintă metoda gold standard pentru confirmarea ITU. Cu toate acestea, examenul de urină urină (nitriţi, esteraza leucocitară, microscopie) este deseori utilizat de prima intentie, fiind o investigaţie orientativă pentru diagnostic şi avand avantajul unui rezultat rapid. Un rezultat negativ nu infirmă ITU . Suspiciunea ITU formulată pe baza examenului de urină impune confirmare prin urocultură. Urina pentru urocultură se poate obţine prin 5 procedee: a) din mijlocul jetului;b) cu colector steril – pungă din plastic ataşată la perineu;c) tampoane pentru colectat urina (Euron Uricol);d) prin cateterism vezical;e) prin puncţie vezicală suprapubiană. În medicina de ambulator se pot folosi primele 3 metode, iar în spital sunt disponibile şi ultimele două procedee.

Diagnosticul bacteriologic

Cel mai frecvent, ITU este produsă de bacterii enterale, aerobe, Gram-negative, pe primul loc situându-se Escherichia coli, urmată de Enterobacter, Klebsiella, Proteus, Serratia. Mai rar sunt implicate bacterii Gram-pozitive: streptococi de grup B, Enterococcus, Staphylococcus aureus şi stafilococi cogulazo-negativi. Dintre agenţii patogeni non-bacterieni pot produce ITU adenovirusurile (deseori cu aspect de cistită hemoragică) şi Candida. Infectia urinară la sugar şi copilul mic reprezintă uneori un marker al unor anomalii ale tractului urinar. În multiple studii s-a arătat că un diagnostic de  ITU pus  în primele luni de viaţă se asociaza mai frecvent cu obstrucţie sau anomalii urinare majore comparativ cu copiii care au primul episod de ITU  la vârstă mai mare

Investigatii imagistice

Evaluarea imagistică se impune la orice sugar sau copil mic cu ITU febrilă. Scopul investigaţiilor imagistice este de a identifica unele anomalii anatomice care favorizează recidivele ITU şi leziunile renale. Tehnicile imagistice pentru evaluarea tractului urinar sunt:

Ecografia  tractului urinar poate pune în evidenţă: hidronefroza si megaureter secundare unui sindrom jonctional sau reflux vezico-ureteral masiv; hipertrofia peretelui vezical secundară unei disfuncţii micţionale sau cistitei cronice; ureterocel. De asemenea, ecografia poate să evidenţieze modificări ale ecogenităţii şi dimensiunilor rinichilor produse prin inflamaţia acută a parenchimului

Uretrocistografia mictionala evidenţiază refluxul vezico-ureteral. Mai bine de 50%dintre sugarii cu ITU prezinta reflux vezico-ureteral. La copiii cu reflux de grad mare riscul pentru leziuni si cicatrici renale este de 4-6 ori mai mare comparativ cu cei cu reflux de grad mic, şi de 8-10 ori mai mare comparativ cu cei fără reflux.La prima evaluare se recomandă uretrocistografia micţională cu substanţă de contrast deoarece oferă mai multe detalii anatomice. Aceasta se efectuează cand copilul este afebril şi s-a negativat urocultura

Scintigrafia renală cu acid dimercaptosuccinic (DMSA) evidenţiază defectele parenchimatoase renale. Este indicată la 4-6 luni de la episodul acut, în caz de ITU recurentă indiferent de vârstă şi la pacienţii cu ITU atipică cu vârstă sub 3 ani.

Urografia i.v. nu se indică de rutină la un copil cu ITU. Această investigaţie este indicată doar în condiţiile în care ecografia evidenţiază dilatarea ureterului sau/şi bazinetului, iar uretrocistografia micţională nu indică RVU. În aceste condiţii urografia i.v. poate să evidenţieze megaureter prin obstrucţia joncţiunii uretero-vezicale sau dilatarea bazinetului prin sindrom de jonctiune pieloureterală.

Tratamentul infectiei de tract urinar

Obiectivele terapiei infectiei urinare sunt:

a) sterlizarea urinii; b) prevenirea diseminării infecţiei; c) reducerea probabilităţii lezării rinichiului.

Terapia ITU se poate realiza la domiciliu cu antibiotice administrate pe cale orală sau este recomandată spitalizarea daca vârstă <6luni, febră >38,5°C cu imposibilitatea hidratarii corecte per os si stare toxică.

Profilaxia cu antibiotice a ITU este indicată în următoarele situaţii:  la toţii copiii până la evaluarea imagistică, ITU recurente ,după un episod de pielonefrită acută, RVU, obstrucţia (parţială) a tractului urinar,şi în caz de imunodeficienţă. Tot ca masuri profilactice se recomandă: igiena regiunii perineale, micţiunile regulate la interval de 3 ore şi terapia constipaţiei. De asemenea, circumcizia, reprezinta un factor profilactic, statistic dovedindu-se ca incidenţa  ITU la băieţii cu vârstă sub 6 luni, necircumcişi, este de 1-4%, în timp ce la cei circumcişi este de doar 0,1-0,2%.

Profilaxia cu antibotice nu se recomandă la cei cu bacteriurie asimptomatică!

Aş concluziona, subliniind faptul că, infectia de tract urinar nu trebuie tolerată, ea poate şi trebuie să fie  tratată, fiind necesară confirmarea sterilizării urinii; de asemenea, parintii ai caror copii dezvoltă un episod ITU  în primul an de viată sau episoade repetate într-un interval de timp relativ scurt, trebuie să se prezinte atât la pediatru cât şi la un medic chirurg urolog pentru screening-ul unor posibile malformatii congenitale ale aparatului urinar!

About Militaru Marius - Mugurel

* nascut la Craiova in urma cu 35 de ani, in prezent "naturalizat" in Bucuresti, de circa 9 ani, de cand am descoperit ce inseamna sa operezi copii; * pregatire in rezidentiat la Spitalul de Urgenta pentru Copii "Gr. Alexandrescu' (6 ani) * medic specialist chirurg pediatru in cadrul Spitalului de Pediatrie MedLife-Bucuresti si consultant in clinicile MedLife din Galati si Craiova
This entry was posted in Articole. Bookmark the permalink.

Comments are closed.