TESTICULUL NECOBORÂT

Este un diagnostic generic, utilizat pentru cazurile in care testiculul, la inspectie si palpare, nu se deceleaza în scrot. Aceasta situatie apare mai frecvent la prematuri (33%) insa este descoperita si la 3% din copii nascuţi la termen . Majoritatea cazurilor de testicul necoborât se pot rezolva spontan până la vârsta de 1 an. Dupa această vârstă coborârea spontană este puţin probabilă.
Embriologia testiculului este complexa si implică interacţiunea mai multor factori endocrini, paracrini, neuroendocrini şi chiar mecanici. Orice fenomen care impiedica unul din acesti factori poate determina eşecul coborârii testiculare.
Clasificare:
Testicul necoborât – testiculul care nu se palpează în scrot
Testicul ectopic – testiculul care se palpează într-o locaţie diferită de drumul normal parcurs în cursul coborârii sale (inclusiv în hemiscrotul contralateral).
Testicul flontant – testiculul coborât dar supus unui reflex cremasteric amplu intermitent, în condiţiile persistenţei de canal peritoneo-vaginal.
Testiculul retractil sau ascensionat – testiculul care poate fi adus în scrot prin manevra de “mulgere”a canalului inghinal dar ascensionează imediat înapoi în timpul examinării.
Criptorhidia – testiculul “ascuns” care nu poate fi palpat; include testiculul intraabdominal, monorhia, anorhia (până la demonstrarea acestora).
Patogenie: în mod normal testiculul se dezvoltă la o temperatură optimă de 33*C comparativ cu temperatura de 34-35*C prezentă la nivel inghinal şi cea de 37*C la nivel intraabdominal. Acest gradient este mentinut de plexul pampiniform, lipsa grăsimii la nivel scrotal, activitatea muculaturii fine cremasterice, pigmentarea scrotului şi prezenţa glandelor sudoripare. Efectele temperaturii crescute sunt de ordin endocrin (diminuarea nivelurilor de hormon luteinizant şi testosteron) si structural (afectarea liniei celulare germinative si structurale). Se consideră că la vârsta de 4 ani, cca. 40% dintre copii cu testicul necoborat prezintă deteriorări profunde germinative ce pot merge pana la infertilitate completă pentru cei cu criptorhidism bilateral.
Diagnosticul :
Clinic: examinarea scrotului şi regiunii inghinale, penopubiene şi femurale deceleaza prezenta sau absenta acestuia. Compresia blandă a abdomenului completata cu tracţiunea hemiscrotului ipsilateral poate descoperi un testicul intraabdominal. În situatia testiculului unic congenital, hipertrofia contralaterala compensatorie este un semn cu mare valoare clinica. Alte semne asociate sunt hipoplazia hemiscrotului ipsilateral, anomalii ale rafeului median sau ale uretrei (hipospadias).
Imagistic: echografia impreuna cu examenul CT sau RMN pot aduce clarificari in special in cazurile de testicul necoborat, nepalpabil.
Explorarea laparoscopica (sensibilitate si specificitate diagnostica peste 90%) poate fi simultan si terapeutica, fiind astfel din ce in ce mai uzitata in ultimii ani.
Patologie asociată şi complicaţii:
Testiculul necoborât poate fi asociat cu: gastroschizis, omfalocel, hernia ombilicală şi inghinala, mielomeningocelul.
Malignitatea, un alt factor de risc, este de 5-10 ori mai mare decât la pacienţii cu testicul în scrot; aceasta pare să fie dependenta de tipul de leziuni din linia germinativă (asemănătoare celor din disgenezii şi ambiguităţi genitale).
Torsiunea testiculului necoborât este favorizată de mobilitatea acestuia în interiorul vaginalei.
Traumatismele testiculului necoborât sunt favorizate frecvent de pozitia superficiala si vecinantatea ramurilor pubiene.
Aspectele psihologice ale testiculului necoborât intră în discuţie odată cu perceperea imaginii de sine a pacienţilor şi cu implicarea nemijlocită a parinţilor care pot modela raspunsul emoţional la afectiune.
Tratamentul: este chirurgical insa se poate tenta si o stimulare hormonala.Corectarea chirurgicala este recomandată după varsta de 6 luni (în general la sfarsitul primului an de viata).Interventia se poate finaliza cu reperarea testiculului si coborarea acestuia (orhiopexie Winsburry-White), fie cu decelarea unui rudiment testicular ce se extirpa si este supus unui examen anatomo-patologic, fie se descopera canal deferent ce se termina „orb”, situatie in care discutam despre un testicul unic congenital.
Tratamentul hormonal se adreseaza presupusului deficit al axei hipotalamo-hipofizo-gonadal. Frecvent utilizate sunt: hCG (gonadotrofina corionica umana) si LHRH (hormonul eliberator de hormon luteinizant). Primul, injectabil, cu o rata de succes de 25-50% (pacienti peste 4 ani cu testicul in canalul inghinal distal), iar cel de-al doilea, (mai nou încercat si sub forma de spray nazal) pare a avea o rată de success mai mare.
O situatie aparte o reprezinta cazurile de testicul necoborât bilateral, unde, inaintea oricarui gest chirurgical se impune o evaluare multidisciplinara(chirurgie pediatrica, endocrinologie, pediatrie) coroborata cu investigaţii imagistice aprofundate (echografie, tomografie computerizată, rezonanţă magneto-nucleară) si o stimulare hormonala precisa.

About Militaru Marius - Mugurel

* nascut la Craiova in urma cu 35 de ani, in prezent "naturalizat" in Bucuresti, de circa 9 ani, de cand am descoperit ce inseamna sa operezi copii; * pregatire in rezidentiat la Spitalul de Urgenta pentru Copii "Gr. Alexandrescu' (6 ani) * medic specialist chirurg pediatru in cadrul Spitalului de Pediatrie MedLife-Bucuresti si consultant in clinicile MedLife din Galati si Craiova
This entry was posted in Articole. Bookmark the permalink.

Comments are closed.